un fel de rochie de mătase, foșnind, foarte albă, scrâșnindu-se
și tu
măruntă-mi părei` ascunzită` în ea
desculță și pe vârf de picioare mai lungi cu mătasea împiedicându-te
s-a făcut târziu și ne-am iubit foarte mult
dă-mi un pic de zăpadă să-ți văd gura desculță și umedă ca fântâna ierilor`
și în dorul amieu` stâmpărându-te`.